Rurac Dan
Amintiri în palme
Acest volum este un mic copăcel ce a înflorit în adâncurile finite… într-un suflet de copil care din toate puterile cerşeta suprafaţa pământului, sperând că va găsi cândva în ceaţa zilelor cu numele "Nihil" , o ruptură de lumină, plămădită cu nectarul dragostei… Un trunchi de om, închegat ca din granit, o inimă flăcăroasă, iute şi topitoare, un orb nepriceput, o tânără umbră, deja împăcată cu legele morţii, un boţ de lut cu ochi de copil, o frunză primăverească ce-şi topea lumânarea existenţei în răzleţea drumurilor bătrâni, fiind dusă pe aripile vântului în prăpastiile veşnicii căutări…în şuvoiul artificialităţii spirituale. Şi a întuit copilul: chiar dacă nu găseşti aceea ce mult timp cauţi, atunci rămâne doar praful efortului depus, şi acest praf a fost numit "cuvânt". O putere ce se lăfăieşte în prosoapele inimii. Şi-a dat seama copilul că cuvântul, orice cuvânt nu e nimic decât o rană a tăcerii.
***
Mi-a rămas…
Mi-a rămas o viaţă să trăiesc
Mi-a rămas un vis să văd
O durere a rămas ce mă frământă…
Câte-o dată vreau să zăbovesc
Clipa când răsună harpa inimii
Niciodată n-aş dori eu să opresc
Însuflarea-n cer a liniei
Care-a fost pictată cu o pană
Muiată în aurul Luceafărului.
***
Din timp în timp…
Din viaţă-n – moarte
Eu mă închin
La miez de noapte
Lui Dumnezeu
Cu a mele şoapte
Pe care el…
Le-aude poate
Şi le acumulează-n fapte.
***
Pastile…pastile…
Şi gânduri ostile..
Dureri cа moşie
Pentru măduva ta..
***
zic timp, te rog, mai stai lângă mine
Că te simt mereu fugind şi nu e bine
Mai vreau să zic câte ceva celor care
după atâtea lovituri au rămas în picioare.
***
Să scrii poezii
E precum să faci
Dulceaţă din trandafiri…
***
Prea târziu la libertate
Prea devreme pentru acte
Societate..
Bănci şi rate..
Şi familii destrâmate.
***
… Şi …alte drumuri ş-încercări
Credeam că n-am de ales
Ştiam că am doar o şansă…
Asta-i tot ce-am înţeles.
Puţin refuz ce-l primesc
Atunci când decide soarta
Se urcă toţi în tren
Dar destinaţia e alta…
***
Înainte de viaţă..
Sau poate şi moarte..
Nu contează
În ce mărime şi sens
Eu îţi spun
Aidoma unui frate..
Te iubesc, existenţă, te iubesc…
Chiar şi nu-s aşa cifre
Şi litere..
Să emane determinaţii corecte
Cea mai mare a mea demitere..
A fost de-a sănătăţii aspecte..
***
Plutesc corabii de nori
În marea domniei celeste
Tresar pe suflet fiori
Şi frigul mă mânâncă la coaste…
***
Ascultă, Mary..
Iată mâina mea..
Iată ochii cu focul nestingător.
Iată inima ce bate c-o melodie grea..
Iată sufletul meu alinător.
Poţi lua…
Poţi fura
Ce doreşti..
Ce îţi place
Doar…în ziua când va ploua..
Eu te rog:
Nu te duce!..
Fiindcă stelele n-o să sclipească în geam.
Fiindcă vântul va bate în stecla cororată..
Eu te rog: nu te duce..
Asta-i tot ce am..
Un trup, un fantom şi pe umeri o cruce.
Eu rămân între patru pereţi
Şi mi-i greu.
Căci din fiecare sunt abandonat cu urlet
Şi s-aşează un necestiv duh pe pleu..
Şi-mi lipeşte ceafa cu burlet…
Ascultă, Mary,
Eu te rog..
Să nu
Pleci..
Doar rămâi în casă pân' dimineaţă..
Eu îţi dau ce doreşti
Chiar şi viaţa mea
Numai ascunde-mă, te rog,
De ceaţă…
***
În faţa
acestei nopţi
Pline de
semne
şi stele
Mă deschid
pentru a câta oară
la
Calda
Indiferenţă a
lumii…
Am
Înţeles
că focul se
stinge
Atunci
Când
devii fericit…
Când nu
mai eşti
acel individ
Care consumă tutun
sau tare
lichid
Din
motive
phihofizice,
Fiind
tâmpit.
Fiind
jâgnit
de-o deflagraţie spirituală.
Am trecut
de mult prin
focul
care-acum
s-a stins,
Atât de trist,
acum sunt
de neatins,
E ca şi
cum
i-ai scoate ochii unui orb,
Atât de trist,
să
te bucuri
când
vei fi
aproape
mort…
***
Prefer mereu liniştea mea din miezul nopţii.
Înnecat de fum ca un drum de ţară şi dulce ca mierea…
Zici că numele meu e Alin Durerea.
Gândul mi-e pansament de la o vreme
Aduc flori la morminte prin cuvinte crizanteme
Sunt complicat de simplu, e românesc filmul
Aş fi putut să fiu mai mult, dar n-am fost tipul
Care să vrea mai mult de la viaţă,
Golan batrân cu nopţi nedormite pe faţă…
***
Dragostea, poate…e dăruirea divinităţii, fiindcă doar cu numele tău îmi pot alina durerea.
***
Ne fură timpul hoţii..
Viaţă e doar sărbătoria morţii…
***
Să fii adult e să fii copil cu datorii.
***
Frunze se târăsc,
Întristări pe vânt
Prin copacii goi.
Îmi imaginez…
Că umblam prin parc,
Astă-vară, noi.
Chiuie pe vânt,
În geam somnoros,
Idealuri noi…
_______________________
Noi suntem un râs
Mângâiat în cer
Pe motiv de ploi…
***
Nopţile lungi cu pastile şi Biblie
Nopţile – dungi pe poala celestă
Omul devine o figură nevizibilă
Când duce viaţa pe fund…
***
Istoria este integrarea a diverselor procese în spectrul liniar pre numele – timp. Iar timpul e ecvivalent unei prizme, edificiate de trei îndemânatici: trecut, prezent şi viitor.
***
Pentru ca totul să se termine
Pentru ca să mă simnt mai puţin singur
Nu-mi mai rămâne decât să-mi doresc
Cât mai mulţi spectatori
Şi să fiu primit de ei
Cu strigăte de ură…
***
Singur, sunt sigur că aşa mi-a fost scris.
Mi-aş da toata durerea la schimb pentru implinirea unui vis.
E trist! Şi tu eşti trist, dacă m-asculţi pe mine.
Copile, fă ceva să iţi fie măcar ţie mai bine
Şi nu-ţi fă griji, dacă vei pierde tot ce ai adunat o viata, iţi las un loc de veci lânga poeţi